Simt

Astăzi am văzut în ora de desen un film care într-adevăr m-a impresionat.Se numeşte Equilibrium.Prima dată nu am fost aşa impresionată de ce voi vedea,crezând că va fi încă un film plictisitor în care trebuie să fii într-adevăr atent ca să înţelegi ceva.Asta nu se prea poate întampla în privinţa mea, atenţia fiindu-mi mereu luată într-un mod extrem de egoist de gândurile mele.

Dar azi am făcut o excepţie, care o fac de puţine ori, şi m-am lăsat dusă de mesajul filmului. Am rămas impresionată la modul cel mai frumos cu putinţă. Era vorba despre sentimente şi despre cum Omul, încetul cu încetul, poate fără să-şi dea seama, renunţă la ele. M-a întristat enorm să conştientizez asta şi să recunosc că mesajul sublim era cel care avea dreptate în toată ecuaţia asta. Ne lăsăm conduşi de oameni, de principii şi de dorinţa arzătoare a puterii, având impresia că dacă ne vom arăta sentimentele vom fi catalogaţi ca nişte oameni slabi, care nu vor avea de câştigat niciodată în lupta asta perpetuă, agasantă cu ceilalţi, dar şi cu noi înşine.

Poate că ar trebui să ne gândim la asta, nu doar când cineva sau ceva ne împinge s-o facem, ci în fiecare zi în care forţăm lacrima aia care strigă să cadă, să fie doar o urmă de apă care tinde să se usuce.